Doamnelor... vaaaaai! E vorba despre haina de blană nu despre alți cârlionți.
Iacă vine iarna... vine pân-la urmă, nu vă-ngrijorați că-i cald afară și va trebui să ne apărăm de ger.
Dacă aveți o haină de blană nouă... să vă trăiască sponsorul... trebuie doar s-o scuturați nițel ca să se așeze firele și e gata de purtare.
Dacă aveți o haină din anii trecuți sau ați achiziționat o haină vintage treaba e un pic mai complicată.
Pot doar să sper că n-ați înghesuit-o în dulap, bagată în pungă și c-un pumn de bile de naftalină. Totuși dacă ați făcut asta, nu e foarte grav.
Scoateți-o la aer pe umeraș (nu expusă la soare) și lăsați-o acolo peste zi, să nu cumva s-o uitați peste noapte, mai ales acum când sunt diferențe mari de temperatură, face condens și se umezește după care o să miroasă a mucegai și va ceda pe la cusături.
Dacă a ieșit mirosul de naftalină din prima zi, se cheamă că aveți noroc, de obicei sunt necesare 2-3 zile.
Dacă a stat în husă, o să constatați că are blana turtită, în general își revine, amintiți-vă să o scuturați în fiecare zi timp de o săptămână, firele de păr turtite au nevoie de timp ca să revină la forma inițială.
Să fie învățare de minte: haina de blană nu se bagă în pungi/ huse, se depozitează în dulap la distanță de alte haine, nu înghesuită între ele, iar pentru molii folosiți lavandă sau bile din lemn de cedru (nu trebuie să vină în contact direct cu blana).
Verificați starea de sănătate a căptușelii și duceți-o la reparat dacă e cazul.
Dacă blana a fost abuzată, probabil că are nevoie de o curățare, mare atenție, toate spălătoriile au tarife pentru haine de blană și cojoace dar nu toți știu să facă asta. Riscul e ca haina să se defacă pe la cusături și-atunci e numai bună de aruncat. Căutați o curățătorie specializată în blană și piele... sunt destul de puține, ăsta fiind un bun motiv să începeți să purtați blana corect. În curățătoriile specializate se ”demontează” căptușeala care se spală separat iar blana se bagă în tamburi cu rumeguș fin (fără apă sau soluții de curățat), apoi se scutură, se trece printr-un jet de abur și se trece peste niște role încărcate electrostatic care electrizează firele și le orientează în direcția dorită.
Singura metodă casnică de curățare pe care am aplicat-o pentru că părea benignă, dar care merge doar la hainele deschise la culoare este pudrarea cu talc (neparfumat). Se lasă așa pudrată 2-3 ore într-un loc aerisit si apoi se scutură energic. Când zic asta nu mă refer la paleta de covoare... se scutură cu mâna.
Nu folosiți chimicale, spray-uri și alte prostii, fac mai mult rău decât bine.
Haina de blană nu trebuie să intre în contact cu pielea umană pentru că pe piele (mai ales pe-a noastră, a muierilor) sălășuiesc felurite cosmetice, fondul de ten și parfumurile fiind marii dușmani ai hainelor de blană.
Blănurile în culori neutre (beige, maro) sunt mai puțin sclifosite însă blana albă și blana neagră se terfelesc degrabă în contact cu murdăria.
Purtați o eșarfă la gât, va feri blana de contactul cu pielea.
Nu purtati bijuterii ascuțite, abrazive, vor toci blana iremediabil.
Dacă stați mult timp pe scaun (chiar și în mașină) dezbracați-vă de haina de blană ca să nu-i turtiți părul - firele se pot chiar rupe și atunci nu mai e nimic de făcut.
Dacă v-a prins ninsoarea, scuturați blana și puneți-o pe umeraș la uscat într-un loc ventilat, departe de soare și surse de căldură. Este interzis să folosiți foenul, va usca blana dar va deshidrata pielea care devine friabilă.. Știu că e la îndemână comparația cu propriul scalp însă ăla-i viu, produce sebum și își reglează nivelul de hidratare din interior.
Nu încercați să reparați acasă micile rupturi, acele de cusut pentru textile (cele pe care le aveți acasă) sunt rotunde și sparg pielea, acele de blănărie au vârful de formă eliptică foarte ascuțit și ”taie” în mod controlat pielea făcând loc aței astfel încât să nu afecteze rezistența pielii.
Împărțind problema-n trei avem: părul, pielea și căptușeala.
- căptușeala, poate fi tratată ca orice textilă cu condiția ca tratamentele aplicate ei (soluții împotriva petelor, abur pentru scos cutele etc) să nu ajungă si la piele/ păr.
- părul, se tocește, se murdărește, se ciufulește și-l papă moliile. Toate patru nenorocirile care-l pot lovi sunt evitabile. V-am spus oare că moliile nu mănâncă textilele în sine? Ele se hrănesc cu jegul din textile (ronțăind și împrejurimile din păcate), motiv pentru care hainele îngrijite și curate sunt rareori atacate de molii. Părul nu pățește nimic de la apă (pielea da). Hainele de blană NU se perie și NU se piaptănă.
- pielea, se deshidratează și crapă. Călcâiul lui Ahile... e subraț :-P și-n general pe la toate cusăturile, în special la cusăturile ”tensionate”. Haideți să facem un experiment: îmbracați o cămașă din material rigid, neelastic care vă vine fix. Acum aduceți ambele mâini spre față... uitați-vă în oglindă și vedeți ce cusături s-au întins. Ridicați ambele mâini fix în sus... unde ”ține”? Eh, exact acolo sunt punctele fragile ale hainei de blană.
Prin cele țări civilizate unde blănurile sunt un cult există așa-numitele ”seifuri pentru blană”, nu-s altceva decât dulapuri speciale în care temperatura, umiditatea și ronțăitoarele sunt monitorizate atent.
Blana se păstrează la răcoare, întuneric, umiditate relativă 40-50% și fără mișcători.
Umerașul trebuie să fie masiv, cu umeri zdraveni, astfel încât să se distribuie greutatea și muchia umerașului să nu se înfigă prin cusătura umărului deformând haina. De asemenea, ”ceafa” umerașului trebuie să fie suficient de groasă ca blana să nu vină în contact cu sârma cârligului.
 | |||
| așa DA |
Ca principiu general talia umerașului ar trebui să fie proporțională cu masivitatea hainei pe care o susține. Nu punem o cămașă de mătase pe un umeraș de palton și nici viceversa.
 |
| așa NU |
Dacă-i musai să puneți husă peste haina de blană, alegeți una permeabilă (nu plastic) din TNT (tesut netesut) dar așteptați-vă să arăte haina cam cum arătați voi dimineața după ce v-ați turtit freza pe toate părțile.
Trecem un pic în revistă una câte una principalele blănițe de pe la noi și gata :-)
Vulpea - are păr lung, se turtește amarnic dacă e înghesuită. Blana albă are tendință de îngălbenire (mai ales în contact cu slănina de om... vai, pardon... sebum. Merge înviorată cu talc dar nu exagerați. N-are nimic de la apă cu condiția ca apa să nu ajungă la piele. Pielea e foarte sensibilă ți se usucă dacă-i depozitată necorespunzător, dacă foșnește... nu mai are zile multe.
Vizonul - blană de animal acvatic, n-are nici pe dracu de la apă (acuma nu v-apucați sa-l băgați la mașină), se tocește mai greu decât alte blănițe iar tocirea părului nu e foarte vizibilă decât în cazuri extreme (rareori am văzut vizon tocit până la piele - poate din cauză că cine-a dat cam o mașină nouă pe el îl îngrijește corespunzător).
Nurca - se depilează pe la cusături, manșete, guler. Cele din petice ajung în câțiva ani să arate precum maidanezii când năpârlesc.
Astrahanul - e una dintre cele mai rezistente blănuri din cauză că parul e strâns în cârlionți. Rezistentă la tocire poate fi abuzată la purtare însă nu-i place apa care trece repede prin părul nu prea lung și ajunge la... piele.
Iepurașul - se sperie din orice, se tocește numai când te uiti la el și-l pătrunde apa după 2 stropi.
Pentru că nu stau să iau toate animalele la rând vă dau un pont general: blana cu păr lung se turtește și toceste prin ruperea firelor, blana de animal acvatic nu se prea udă și e mai rezistentă, blanurile subțiri se tem de ploaie.
Dacă nu v-ați plictisit de blănuri o să pun cândva o postare despre cum să-ți alegi o haină de blană în funcție de siluetă și de culoarea tenului.
*** revin cu o completare, chiar două:
- nu purtați geanta pe umărul hainei de blană
- o blăniță turită se poate remedia astfel: se pune pe un umeraș zdravăn si se agață în baie (cu grijă să nu atingă obiecte) înainte de a face duș... aburul va ajuta firele de păr să-și regăsescă forma. Când ați terminat dușul, scuturați energic haina, scoateți-o din baie și atârnați-o în loc uscat și ventilat, departe de surse de căldură.
