Plecand de la
premiza ca moda nu-i matematica si tendintele trec dintr-o decada in alta fara
sa tina cont de faptul ca-mi creeaza mie confuzii, iaca ma apuc de marea
tevatura a descrierii epocilor in moda.
Fiecare decada o
sa aiba fotografii si desene ilustrative dar si cateva capitole importante:
- -O leaca
de istorie ca sa ne-asezam in context
-
-Ce e
absolut nou si nu s-a mai vazut inainte
-
-Ce ramane
din perioada precedenta si nu se da dus
-
-Ce revine
din urma (“urma” asta inseamna 20-30 de ani)
-
-Ce se
exclude din decada respectiva
-
-Cum se
imbraca tineretul
-
-Cum se
imbraca « gospodinele »
-
-Care-s
diferentele fashionistice dintre plebe si high-class
- -Machiaj,
unghii, coafuri
-
-Accesorii
(palarii, manusi, bijoux)
-
-Posete
-
-Incaltari
Sincer, nu vreau sa ma gandesc cand o sa termin dar, cum zicea Confucius o calatorie de o mie de kilometri
incepe cu un singur pas... iata-l.
Anii ‘20
Contextul istoric:
Cand regina Victoria (chiar aia care-a dat numele epocii) a declarat "sa lasam
femeia sa fie ceea ce Dumnezeu i-a harazit, un ajutor pentru barbat dar cu
indatoriri si vocatii complet diferite” intentia era de a da peste bot
sufragetelor care, scotand nasul din cratite si manutele din rahatul scutecelor
s-au trezit ca vor drepturi egale cu barbatii. Auzi obraznicie!
Ca sa va faceti o idee, in 1900 Regatul Unit al
Marii Britanii avea o populatie de circa 36.600.000 locuitori iar mama natura a
lasat ca vreo 51% sa fie femei, adica 18.666.000. Dintre ele doar 1.933.014
lucrau... 1.740.800 ca servitoare (fata in casa), 124.000 lucrau in invatamant,
68.000 in sanatate ca asistente si infirmiere, 212 erau medici si 2 erau arhitect.
Primul razboi mondial a zguduit din temelii
oranduirea patriarhala, cineva trebuia sa faca munca barbatilor plecati pe front si femeile
au preluat bucuroase sarcini pe care nu le-ar fi visat in timp de pace: au
aparut femeile sofer, politist, mecanic ba chiar unele dintre surorile noastre
au ajuns pe front. Evident ca odata cu intoarcerea barbatilor de la “lupta”
multe si-au pierdut joburile insa le-a ramas dorinta de independenta si
atitudinea “can do”.
Ca o consecinta a acestor indeletniciri, fustele s-au scurtat, corsetul s-a
dus pe apa sambetii, ba chiar si cositele au fost taiate dar s-o luam usurel:
- - Contrar
imaginii pe care o avem despre anii ’20, in prima parte a decadei fustele nu-s
foarte scurte, e drept ca procesul “economiei de material” incepe prin 1913
cand se dezveleste pentru prima data glezna dar tivul nu ajunge deasupra
genunchiului decat in 1926 si nu sta acolo decat pana in 1928 dupa care o ia la
vale din nou, lungimea predominanta a decadei fiind pana la jumatatea gambei.
1914 |
1918 - talia in talie, fusta la jumatatea gambei |
1919 |
1923-24 - croiala ioc, un sac de sus pana jos, talia pe solduri |
1925 |
1926 |
- -
Talia,
care era la locul ei natural in 1918, tot coboara cate un pic pana cand ajunge
in dreptul soldurilor tot in anul de cotitura 1926.
- -
Apar umerii
“cazuti” gen kimono, incurajand silueta androgina. Trebuie sa fac o paranteza
tehnica: atunci cand haina e rascroita in dreptul manecii si umarul vine pe
umar, e obligatoriu sa faci pense pentru bust dand astfel volum (ca altfel nu
incap “the boobs” in haina), cum la moda era silueta de baietel de 15 ani, umarul
s-a dus in jos permitand un croi larg in dreptul bustului, fara pense marcate.
Ar fi de mentionat ca sutienul la moda era o banda care permitea turtire
sanilor, bustul abundent, mandria alaptarii materne (scos in fata de corsete
pana mai ieri) era de prost gust.
- - Lenjeria - e mult mai usoara, mai simpla si mai comoda decat in decada precedenta, materialele folosite: in, bumbac, matase. Ca o consecinta a productiei de masa (pentru vremurile respective) cererea de materii prime creste si apare necesitatea materialelor man-made care sa suplineasca relativa raritate a fibrelor naturale (dar si ca sa democratizeze preturile), astfel marea gaselnita a anilor '20 este rayon-ul. Descoperit in 1891 ajunge sa fie produs la scara industriala incepand din 1904. Este folosit la fabricarea ciorapilor si a lenjeriei intime.
sutien anii '20 - cupa ioc, mai mult o banda pentru turtit sanii |
- - Lenjeria - e mult mai usoara, mai simpla si mai comoda decat in decada precedenta, materialele folosite: in, bumbac, matase. Ca o consecinta a productiei de masa (pentru vremurile respective) cererea de materii prime creste si apare necesitatea materialelor man-made care sa suplineasca relativa raritate a fibrelor naturale (dar si ca sa democratizeze preturile), astfel marea gaselnita a anilor '20 este rayon-ul. Descoperit in 1891 ajunge sa fie produs la scara industriala incepand din 1904. Este folosit la fabricarea ciorapilor si a lenjeriei intime.
- -
Flapper
(nah ca am ajuns si la asta, despre care toata lumea crede ca e rochia anilor ’20) – termenul se refera la tinerele care poarta fuste scurte,
si-au taiat parul, conduc automobile, fumeaza, danseaza pe muzica jazz, poarta
machiaj excesiv si au un comportament sexual care deviaza de la normele vremii
(va imaginati o mamica victoriana cu o fiica flapper???). Sunt diverse
controverse cu privire la originea termenului, “flap” inseamna in egala masura tanara
prostituata dar si o fetiscana al carei par nu e destul de lung cat sa poata fi
coafat si a carei coada o bate pe spate (flapper her back). Tot in acele
vremuri (nah c-am dat-o iar in istorie) sunt la moda asa-numitele “petting
parties” (petrecerile cu pipaieli – ce credeati ca le-am inventat noi?) unde se
demonta la greu mitul monogamiei.
- -
Tinerele
imbratiseaza cu entuziasm noua moda, fac cure de slabire si arata precum ogarii
jigariti spre disperarea mamelor si a matusilor care cu greu se desprind de
epoca lor de glorie, de abundenta de material, croiuri complicate si
decoratiuni incarcate. Desi anii ’60 sunt considerati anii in care adolescentii sunt recunoscuti ca fiind o categorie aparte la limita de trecere dintre
copilarie si maturitate, ruptura dintre generatii nu-i nicaieri mai evidenta in
moda decat in anii ’20.
- -
Daca
la inceputul secolului, moda era doar pentru cei bogati, croielile simple ale
anilor ’20 par sa stearga diferentele dintre clasele sociale, rochiile la moda (drepte ca sacu')
se pot croi in casa, materialele sunt simple si la indemana oricui.
Totusi statutul social continua sa se reflecte in materiale, rochiile din
matase, accesoriile de lux, micile detalii importante fac diferenta.
- - Cloche, oooh, alta coada de la pruna anilor '20, palariile stramte pe cap, cu calota inalta apar prin 1908 si-o tin tot inainte pana in 1933. Prin 1916 devenise unanim acceptata aceasta forma de palarie si purtata la orice ocazie. La inceputul anilor '20 palariuta se stramtase atat de mult incat era clar ca cine-o poarta are parul tuns foarte scurt, era un fel de statement "sunt o femeie moderna". Intre 1922 si 1925 cloche capata un mic bor in fata, e de mentionat ca palariutele astea se indesau atat de adand pe cap incat purtatoarea era obligata sa dea capul pe spate ca sa vada ceva pe sub ea. Ce sa-i mai faca fashionistele bietului cloche? Se-apuca si-i reduc din bor pana la disparitie asa ca spre finalul vietii sale ajunge sa arate ca un fes.
- Coafurile, daca le putem numi asa, merg din scurt in mai scurt pana la ceafa rasa. Femeile mai traditionaliste care nu doreau totusi sa ramana in urma trendului, isi ascundeau cositele sub ceafa intr-o coafura numita faux-bob.
Josephine Baker - asta da tunsoare radicala :-) |
_- Posete, mansoane si alte nimicuri - "fara accesorii, o rochie e doar o rochie, insa fara accesorii o doamna nu e doamna" asa ca nicio reprezentanta a sexului frumos (si de-acum mai putin moale) n-ar fi iesit pe usa fara palarie, manusi si poseta. Posetele erau departe de a fi "spatiile de depozitare"din zilele noastre, doamnele vremii nu carau dupa ele jumatate de dulap ci doar pudriera, rujul si ceva bani (nu prea multi pentru ca majoritatea isi faceau cumparaturile in magazine unde aveau "cont" iar musiu sotul achita la sfarsit de saptamana nota de plata... eh da, "egalitate dar nu pentru catei"*). E nelipsit plicul mic vertical incheiat cu rama metalica sau cu clapa (din piele, margele, tesaturi brodate, mash metalic) dar si variantele rigide din metal, ornamentate cu desene Art Deco. Poseta este "de mana" in toti acesti ani, bareta e scurta, nu se poate purta (si nici nu trebuie) pe umar.
Eticheta in privinta manusilor zicea asa:
- nu purta manusile in mana, ele trebuie sa fie pe mana fie in in geanta
- nu manca, bea, fuma, juca carti sau te machia cand porti manusi. Cand manusile s-au murdarit scoate-le si depoziteaza-le (in geanta).
- poarta manusile la cumparaturi, in timp ce dansezi, la biserica si cand esti in spatii deschise
- cand dai mana cu cineva, scoate manusa dreapta. Daca nu apuci s-o scoti, cere-ti scuze spunand "scuzati manusa".
- Pantofi, incaltari, tocuri: Mary Jane nu-i un personaj de poveste (sau poate o fi) ci e numele generic dat pantofilor cu bareta. Unind decolteul pantofilor cu bareta printr-o fasie de material, obtinem T-strap. Lucrati integral de mana, din piele sau tesatura, ornamentati sau sobri, acesti pantofi incalta femeile de-a lungul anilor '20.
- - Bijuteriile sunt mari si fanteziste, Art Deco e in floare insa o flapper girl adevarata n-ar iesi din casa fara siragul ei de perle exagerat de lung.
- ce NU e '20: materialul sintetic (rayonul e artificial nu sintetic si e singurul man-made), fermoarul (desi inventat la inceputul secolului nu se raspandeste decat dupa anii '30), pensele la bust, tocurile mai inalte de 5-6 cm, posetele cu bareta lunga, rochiile cu talie marcata, ciorapii fara dunga (tehnologia ni-i ofera abia dupa al doilea razboi mondial) si ciorapii de plasa (rezervati la acea vreme celei mai vechi meserii si purtati in exclusivitate in interiorul stabilimentelor).
Sunt sigura ca am uitat o sumedenie de lucruri, probabil ca aceasta postare va fi vesnic subiect de editare, o sa am grija ca adaugirile sa fie facute cu alta culoare de font.
Daca ati ajuns pana aici va multumesc, probabil ca voi reveni saptamana viitoare cu anii '30.
* * citat din "Cainele si catelul" de Grigore Alexandrescu - lectura obligatorie