Mania ”vintage” dateaza cam din 2001 cand Julia Roberts a aparut la decernarea Oscarurilor imbracata intr-o rochie Valentino din colectia 1982 - care se și află pe locul 11 in clasamentul toaletelor perindate de-a lungul anilor pe covorul roșu.
Întins în toate părtile acest cuvânt care ar trebui să însemne lucru vechi de calitate a ajuns eticheta tuturor vechiturilor. S-a umplut spațiul virtual de magazine în care diverse doamne și domnișoare își scot la vânzare hainele care nu le mai încap, încălțările scâlciate si hainele de blană vămuite de molii.
În acest amalgam de poliester și piele ecologică, dacă știi să cauți găsești piese surprinzătoare, de calitate excepțională și care au fost purtate puțin spre deloc așa că tentația de a cumpara de pe bloguri e mare-mare.
O să încerc să vă dau câteva sfaturi astfel încât să nu luați vreo țeapă.
1. atenție la mărimi:
- din rațiuni de marketing mărimile s-au modificat de-a lungul timpului, astfel un S din anii 90 e cam cât un XXS din zilele noastre - mutatul mărimilor a fost inițiat in State, unde dolofanelor le era greu să-și recunoască masa și se credeau mărimea M, industria textilă le-a făcut pe plac și de prin 94 încoace mărimile au tot crescut. Dacă porți un M al zilelor noastre să nu te miri că abia încapi într-un L de-acum un deceniu.
- cine comercializează vintage cu simțul răspunderii de obicei măsoară articolele și pune dimensiunile în centimetri așa că ar fi bine sa pui pe cineva să te măsoare astfel încât să-ți ști măcar bustul, talia, lungimea mânecilor și lungimea pantalonilor (atenție că talia pantalonilor e parșivă și depinde de croi: un pantalon din anii 80 are talia in talie, adică la buric acolo unde ar trebui să fie partea cea mai îngustă a corpului, pe când pantalonii contemporani și-au coborât talia în vine).
- grijă mare la tricotajele din materiale nobile (cașmir, lână, alpaca) se împâslesc si astfel rămân scurte prin toate părțile.
- dacă aveți dubii în privința mărimii, cel mai bine e să întrebați vânzătorul înainte de a comanda.
2. starea obiectelor - e o chestiune de apreciere personală și merge de la ”nou fără etichetă” până la ”stare bună” care poate însemna orice. Pozele ajută de cele mai multe ori însă vă sfătuiesc să apelați la bloguri de încredere, ale căror posesoare ridică vânzarea hănuțelor vintage la rang de artă. Acolo veți găsi fotografii bune din toate unghiurile, dimensiunile măsurate corect, precum si compoziția materialului din care e făcută hăinuța.
3. prețul - nu vă aruncați la ce-i mai ieftin, de obicei e de proastă calitate sau are defecte ascunse, nu zic că e exclus ”un tun” și nimeriți un pulover de cașmir cu mătase la 29 de lei dar în general cât costă atâta face și articolele de la case de modă renumite nu sunt ieftine (decât prin comparație cu prețul lor de magazin).
Nu mă sfiesc să afirm că mai dau iama și eu prin câteva cotloane bine ascunse în care deseori găsesc bijuterii textile pe care altminteri nu mi le-aș permite în veci. E vorba aici de cașmir, blana și piele naturala.
O să vă dezvălui și vouă câteva bloguri de încredere, verificate personal și care nu m-au dezamăgit niciodata:
http://dantelasicatifeavintage.blogspot.ro/ - Face Dana un control de calitate la toate articolele de te și miri când vezi ce-ajunge în categoria ”de purtat prin casă” :-)
http://theboutiqueinmyoldcloset.blogspot.ro/ - Vera are o răbdare de arhanghel când vine vorba de dat detalii, postează numai joia iar hăinuțele ei nu stau mai mult de 5 min până le rezervă cineva... musai să pun aici în ciudă poza unei piese pe care am pierdut-o:
http://vintage-si-handmade.blogspot.ro/ - La Angi e tot pe apucate, tot ce-i frumos zboară de n-ajungi să dai click în plus zâna îți pune și câte-o surpriză la pachet ca să te bucuri de două ori.
